Publicat de: EuGeniuZ | 28 octombrie 2018

Stare de spirit

Toamna este o stare de spirit! si nu stau sa aflu cine a scris asta.

De aceea starea de spirit trebuie sa inceapa de undeva, de obicei de la finalul de concediu sau de la inceputul de an universitar. Cum aceste repere sunt deja implinite nu mi-a mai ramas decat sa ma imersez in starea de spirit. Si unde putea fi mai buna imersarea decat ACASĂ. Cu compania corespunzatoare, mai zglobie si sigur mai iute la picior decat mine. Norocul meu vine intotdeauna, in astfel de situatii, de la adulti: cei care imi impartasesc (chiar nespus, sau mai exact nespus) scartaielile si cedarea prematura a bateriilor.

Pentru acceptare si pentru impartasirea tuturor starilor MULTUMESC!

Doar ca timpul zboara toamna altfel decat in restul anului (mai cu seama comparat cu vacanta cea mare) asa ca printre ore de curs si laboratoare cu chestiuni surprinzatoare s-a dat zvon de mare expozitie mare! nu ca nu as fi stiut ce e in gradina universitara.

Astazi, cu elan, am facut jonctiunea cu aglomeratia de Copou, particular de Gradina Botanica. Si chiar daca unii si-ar dori in zona o parcare infinit multietajata… ea nu va aparea niciodata pentru ca maximum 7 zile pe an nu sunt suficiente. Nici echipa de fotbaliatori nu s-ar dovedi punct prea serios de atractie! Dar expozitia in sine este o minunatie. Sarbartorind 100 de ani de ROMÂNIE MARE ne sarbatoreste pe toti si ne arata, ca intotdeauna, minunatiile lumii vegetale dar si animale (aici figurativ). Felicitari celor care prin munca lor reusesc sa ne surprinde de fiecare data. La mai mare!

Ce mai e de spus? nimic. Dar raman cadrele smulse starii de spirit. Enjoy!

 

Publicat de: EuGeniuZ | 30 iulie 2018

Printre dealuri

Sunt Tudorean si astfel ma recunosc de Botosanean. Doar ca…. notabilele exceptii au fost o serie de tabere instructiv-educative numite sugestiv „Tot Inainte”, nu am trecut spre nordul judetului Botosani (considerand aici la nord de municipiul Botosani). Cum vremea m-a uns la suflet dar nu mi-a permis lucrul intens preconizat acasa si cum duminica e zi de odihna (sau de zbucium in cautarea cadrului perfect) am decis (cu mult inainte) sa iau drumurile la roata (aceasta/acestea noi noute) spre acea zona. Singur e urat asa ca am cautat si am gasit si ii multumesc partenerului de drum, domnul Alexandru Tofan, un om de toata isprava.

Sa mentionez totusi ca printre dealuri inseamna si (re)vederea Ipotestiului cu ale sale locuri inspirationale, lacul tantarilor albastru….

Am plecat la drum de Nord pe o vreme buna de rasucit in pat de pe stanga pe dreapta dar pornirea a avut la baza informatii pretioase obtinute de la domnul Adrian Ursu, un bun si fin cunoscator al zonei vizate si al oricaror alte zone romanesti le-as viza…..

Asa ca am descalecat in targul Dorohoiului la o ora numai buna de alaturat drept credinciosilor la slujba de duminica dimineata. Astfel…. poze prin interioare impresionante de biserici cu temei vechi, mai putin.

Insa mi-a fost dat sa (re)vad un orasel foarte cochet. Nu spun mai multe ca as putea strica ceva din impresiile obtinute si ar fi pacat. De semenea, pentru ca studentii mei sunt peste tot raspanditi am fost gasit si aici si m-am bucurat!

Experienta dorohoiana m-a facut sa prind curaj si sa privesc cu mai multa detasare imperfectiunile drumului ce ne-a dus spre locuri de amintire a tineretilor (ramase NU doar in suflet) si, in final, spre minuni raspandite printre dealuri moldave.

Cu ceva amintire ca suntem in plina perioada de ploi abundente si cu decizia inteleapta de a lasa masina de asfalt la ceea ce-i place ei, am ajuns la o bijuterie religios-cultural-istoric deosebita. Poate vor mai fi fiind si prin alte locuri combinatii religioase dar aceasta, aici la noi, chiar daca napadita puternic de natura si de uitarea specifica oamenilor (mutati – mai cu seama cei tineri – spre alte zari cum bine ne-a apostrofat un localnic ce ne-a intersectat) este deosebita. Locatie, idee si aspect. Multumim Hiliseu-Crisan.

Reintoarcerea din romantism s-a petrecut mai repede (se numeste scurtatura chiar daca scriptic e mai lunga) si a mai inclus una bucata biserica de lemn sanatos (stejar incheiat fara cuie!) pe care obstea o poate muta unde are nevoie de ea: Corjauti!

Am purces inapoi la Dorohoi si apoi prin padure spre ultimul punct vizat al zilei: Manastirea Gorovei. Impresioneaza arhitectural prin aceea ca e diferita de omniprezentele Stefaniene si prin loc. Magnific printre dealuri si paduri botosanene!

Ciupercile (macromicete / corpi de fructificare) obtinute de la margine de drum au completat firesc o zi cu de toate, drumuri diverse si locuri minunate, toate printre dealuri asa cum e si Acasa, Tudora!

Pentru ca noi am carat sticlele (aici se incadreaza aparatele foto si lentilele lor) si nu am facut-o degeaba sa lasam niste cadre sa arate si altora ca e frumos (si inca ce frumos) si la noi:

Publicat de: EuGeniuZ | 9 iunie 2018

Alta data…

Salutare din indepartata Borsa, Maramures, ROMANIA!

DA! Mi-am invins frica si am purces la drum, DN18 si unde pui ca jumatate si un pic din intreprindere a fost realizata cu succes. Doar rabdarea a fost necesara. Dar la asa peisaj si pustietate a drumului injuri de cateva ori autoritatile (astazi pe alea de sunt la miting) si in rest esti atent si mai arunci si o privire la minunatia de peisaj.

Toate bune si frumoase daca nu am fi niste SEDENTARI de PRIMA CLASA! Pe undeva astazi am regretat usurel ca nu am sarit in categoria SUV…. dar stiu eu de ce e mult mai bun Der Rotte Wagen … mii de kilometri in timp foarte scurt.

Sa nu deviez: aseara am facut sedinta foto cu ceea ce gazda (pensiunea ADA, o recomandam!) ne-a pus la dispozitie. Uite-asa am devenit Maramureseni pentru cateva minute si am reusit sa atragem deja ceva prietenie dar si ceva invidie (mai cu seama ca de ce nu am facut astefl de sedinte foto folosind tinute autentice, moldovenesti).

Astazi insa manati de prognoza meteo, vesnica prognoza meteo si variabilitatea vremii (dar de a vremurilor nu zice nimeni nimic!) am luat-o la roata si pas cu noaptea-n cap! Nu chiar, ca soarele e superharnic zilele astea prin locurile noastre.

Si asa am unit credinta ortodoxa (sper! Ca ceva dubii am) din Pasu Prislop cu dorinta de a vedea minunatiile locurilor si timpului acestuia de vara la start (oare?).Si le-am unit, mai taras, mai grapis, dar le-am unit. INSA: si de asta data am lasat Lacul Știol altora, mai vrednici la mers pe jos decat noi, sau dotati mai bine a motorizare.

Ce am vazut va aratam si dumneavoastra, cititorilor:

Publicat de: EuGeniuZ | 24 martie 2018

Alb imaculat

Dupa dorintele unora (poate, in secret si ale mele) afara ar fi fost cazul sa fie campuri imaculate de ghiocei (nu din aia studentesti) si pasarele dand triluri. Poate chiar asa ar fi fost normal.

Doar ca atunci cand folosesti posta romana ca sa obtii ceva de la Mos Craciun…. obtii…. foarte tarziu. Asa si zapada mea: tarziu a mai cazut. Dar a cazut si e cazul sa isi faca treaba de udat pamantul si sa ne lase.. poate nu prada direct verii cu calduri ucigase, ci invaluiti de o primavara din aceea de poveste.

Pana la ce va fi…. ceea ce este se vede: iarna in toata regula!

Enjoy!!!!!

Publicat de: EuGeniuZ | 18 martie 2018

Povestiri de primavara

am spus cumva primavara? corectez: Primavara pe gustul meu!

Si am avut in interval de doar o saptamana exact primavara pe care o visez eu. Drumurile nu o vor nici macar in cosmarurile lor! ca au si drumurile cosmaruri! De la fabuloasa plimbare prin padurea inca adormita si scuturandu-se de zapezi pana la aceeasi locatie invaluita intr-un cojoc de Dochie aruncat cu ciuda!

Printre ele o binemeritata simfonie florala de ACASĂ! si acolo chiar am avut parte de primavara perfecta! a celorlalti dar si a mea.

Numai ca perfectiunea aia de necontestat a venit aseara si s-a asezat temeinic pret de multe ore. Asa ca perfectiunea din cojoacele Dochiei s-a dovedit mai puternica decat gandul ca trebuie curatata masina de perfectiunea asezata pe ea. Apoi daca e curata … masina … hai la drum. Hai afara la zapada! magia zapezii m-a convins sa plec la o alta tura de drum si… poate chiar pe jos prin perfectiunea curganda si manata de vanturile nordului.

Surpriza sa ma intalnesc cu buni prieteni a fost totala. Iesiti si ei tot la plimbare ca e frumos afara. Bine… unii au ales sa scrie (sper) sau sa stea la caldurica (altii, cert!).

De aici povestea s-a complicat si a impus si o despartire temporara de masina…. ca n-am fost nici eu convins ca e in stare sa faca ceea ce cu siguranta ar fi putut face.

Am admirat toata perfectiunea si ne-am intors la timp … cam atunci cand atat de multa perfectiune ne-ar fi putut face partasi mai intim cu ea… si chiar nu e cazul.

Primavara aia asteptata de toata lumea va mai rabda o vreme pana cand toanele perfectiunii se vor mai toci… si tare mi-e frica nu cumva primavara sa devina brusc vara torida…..

 

Publicat de: EuGeniuZ | 15 februarie 2018

Simfonie in Alb Major

Calendarul se scurge cu viteză spre ceea ce mulți așteaptă, primă/vara cu căldurile ei. Ei chiar au avut noroc sezonul acesta pentru că doar excepție a fost o singură dimineață rece. Și norocoși au fost și-n lipsa albului. Sănătos, gros și de lungă durată.

Dar măcar acum, când ziua devine dominantă, am primit și noi, cei iubitori de răcoare și alb, ceva să ne simțim luați în calculul tot mai deplasat spre cald al mecanismelor naturale. Și dacă frigul nu mai este în meniu de multă vreme (decât pe post de sperietoare și raritate de pus în statistici) atunci măcar ceva alb major să primim și noi.

Cum aceste secvențe sunt rare, tot mai rare în anii ce ne petrec pe noi, mi-am zis că nu pot pierde nimic dacă fac o tură de furat cadre prin Dulcele Târg al Ieșilor, mai cu seamă pe dealul Copoului.

Zis și făcut! Mi-am bucurat inima și privirea și am oprit brusc afacerea când, cu uimire, am constatat că al doilea acumulator s-a evaporat (ce ironie, pe vreme umedă și oarecum rece) din buzunar. Fie-i zăpada ușoară!

Dar ceva, ceva, se adunase deja pe card așa că împart cu dumneavoastră, măcar să avem de alinare când vor fi +4x°C la umbra termometrului.