Tara de zapada

Spuneam ieri ca iarna a fost grea … dar astazi am fost printr-o gaura spatio-temporala inapoi in iarna. Frumoasa, adevarata!!

Am petrecut o seara ascultand povestile celor curajosi care au urcat pana la cei 12 apostoli ai Calimanilor, infruntand zapada veche si noua dar si vantul fara masura. Noi, Bogdan si cu mine, membrii fondatori (de altfel singurii membri ) ai Organizatiei Judetene a Batranilor (OJB) am optat pentru varianta comoda a urcatului pe munte si am ales pasul Tihuta. A fost mai mult decat OK.

Noroc de noi, OJB-istii, ca si cei curajosi (si ii respect si admir pentru efortul depus) sa poata beneficia de ceva cald. Si tot noroc de noi, OJB-istii, ca si cei curajosi de ieri dar rupti de oboseala si nerecuperati dupa o alta noapte de nesomn (discutii filozofico-stiintifico-fantastice ca doar nu va imaginati altceva) au putut vedea si o bucata de cariera in Calimani, atat cat a fost posibil in tara de zapada.

Astazi, mai mult ca ieri, vremea a fost buna dar noaptea a adus cu sine zapada. MULTA! atat de multa incat in interiorul Parcului National Calimani avea pe sosea si peste 25 cm. Proaspata! Dar si peisajele specifice au venit tot cu zapada. Si cu un soare mult mai generos cu noi. Astfel, du-te vino prin soseaua inzapezita, am realizat ca pneurile de iarna vor mai functiona inca un sezon hibernal. Sper acesta sa se fi incheiat desi pe drumul de intoarcere a mai nins asa simbolic si cat sa ne reaminteasca ce frumos a fost in acest week-end de calatorie.

Peisajele magnifice si panglica de asfalt calcata de rotile lui IS-96-AEU, toate raman o frumoasa amintire pe care sper sa o mai repetam (asta daca nu cumva ma vor exclude Studentii parteneri de calatorie sau colegul (Costi)).