În lumea noastră, digitalizată pEnErEristic în schimbul tuturor „câștigurilor” aduse de bruma de libertate postDecembristă, amintirilor le sunt hărăzite locații de stocare care fac uz (încă!) de bites și bytes în forme fizice chiar diverse și toate gestionate prin algoritmi sofisticați mestecați de interfețe cipate capabile să ne arate în final ceva text, eventual ceva …
Sau descălecatul de-al treilea. Sau cum poți, fără să vrei, să afli ce fac unii (fotografi poate buni dar cert mari și extrem de vocali „apărători” ai naturii) prin zonele ce le calcă în dorința de a obține poza perfectă deși perfect înseamnă în mediul natural să îl lași exact cum l-ai găsit luându-i doar …
din cea curte părintească. Și asta pentru că intensitatea emoțională a vinerii cu aventurile sale nu numai întru (RE)găsirea papuceilor de domniță a cerut ceva mai puțin intens pentru a da timp de digestie a celor ingerate la foc automat... și asta a presupus un pic de ajutor acordat părinților – pentru că nu mare …
ne-a chemat spre a o asculta în Catedrala Sa naturală. Și a vorbit Divinitatea prin susurul zglobiu al apei. Pentru că ni s-a dat apă. Tuturor, dar mai cu seamă sfioșeniilor catedralei. Papuceii și toate celelalte se bucură. Și noi ne bucuram laolaltă cu cele ale Catedralei pentru că bucuria sufletului e prima și mai …
trecu primăvara de zici că-i proaspăt reeducată penereristic să accepte dualitatea interschimbabilă cu vara, cea care le-a cam subjugat pe toate. Pe ele, pe anotimpuri, ducându-le în zona sa de confort mediteraneean cu uscăciune multă și căldură sufocantă. Poate că nu va continua și că lucrurile vor intra pe un tărâm ceva mai vechi-normal, anii …
Încep a învăța. Pas cu pas (™ kWj). Ceea ce pentru mine nu este/va fi rău! În acest fel învăț să recunosc plantele și de astă dată nu am dat greș. Chiar nu am dat greș. Ba, sunt convins că am văzut-o și pe Maiestatea Sa Papucelul Nost doar că fără de podoaba-i neprețuită. Seceta …
de Tudora! Bujori de Tudora! E vremea plantelor care-și etalează splendoarea coloristică ce ascunde (uneori sofisticat) prozaicul perpetuării speciei. Diferit față de „spectacolul” lumii umane actuale dusă deja razna (și sunt prea moderat în afirmație). Pentru că apa este resursa limită a lumii vii și, cel puțin prin părțile noastre, e deja o resursă din …
Ar fi un păcat serios să nu recunosc valoarea pentru psihicul personal a Grădinii Botanice Ieșene... valoare existentă din... dintotdeauna în ceea ce mă privește. E un dat moștenit de la Tata, iubitorul de plante, cumva spre exasperarea Mamei căreia nu-i displac, ba s-ar sacrifica pe sine pentru binele prietenilor cu flori, DOAR că gusturile …
Prea aproape de ea! cu avantajele evidente ale deplasării imediate dar cu dezavantajele turismului de masă și, mai cu seamă, ale zgomotelor tocmai lumii dezlănțuite. De la premizele acestea s-a plecat într-o zi de sâmbătă anunțată ca fiind una de muncă normală în învățământul celor DĂKÂT patru ore activitate cu 13 luni de vacanță de …
Ziua de sâmbătă s-a terminat cu ștafeta predată către odihnitorul somn și nu de alta dar frumusețile ștafetelor de peste zi au fost prea tari și... cam obositoare. Multe urcușuri și coborâșuri coordonate din acel punct al mașinii pe care-l consider central (deși el e deplasat față stânga) și pe săturate de învârtit de colac. …
Acea probă de alergătură în care contează totul. Așa și în viețile noastre, atât cât sunt ele. Important este să se dea mai departe ceea ce s-a acumulat. Acest dat mai departe poate îmbrăca forme din cele mai variate. Și are reguli care-l guvernează. De aceea, din variatele forme de dat mai departe eu mi-am …
EuGeniuZ's Blog 