A treia scrisoare

Sau descălecatul de-al treilea. Sau cum poți, fără să vrei, să afli ce fac unii (fotografi poate buni dar cert mari și extrem de vocali „apărători” ai naturii) prin zonele ce le calcă în dorința de a obține poza perfectă deși perfect înseamnă în mediul natural să îl lași exact cum l-ai găsit luându-i doar capturile de timp convertit(e) astăzi în biți și bytes.

Pentru că magia Papucilor de Domniță nu îmi dă pace deloc și pentru că unele treburi greu digerabile TREBUIE acceptate măcar până la un punct, s-a făcut că am un timp numai bun de alergat la loc cunoscut în mijloc de codru verde. Ba și ploaia și norii au făcut lobby spre a o lua la roată. Companie am găsit de îndată și s-a purces cu un prim episod off-road mai spre real/serios prin noroi din acela instabil. Altfel stai la Dopu cel al Leloaie în loc să plutești spre codrii Botșănilor. Doar abilitățile mele trebuie exersate și șlefuite pentru că mașinuța chiar este capabilă.

Locația a fost, încă o dată, mai mult decât generoasă și pentru că planta asta este ea însăși una a cărei floare, sofisticată precum orice orhidee, manifestă o longevitate remarcabilă. Chiar și ambientul deși ne păcălise că va fi de-a dreptul 10 perfect a fost în final de un 8 de aur sau un 9 târâlă!!!!

Ne-am bucurat de toată tevatura ce a inclus și emoția (RE)descoperirii dar am renunțat la a mai căuta lăsând și pentru alte dăți câte ceva de făcut inedit. Drumul de revenire a fost liniar întru totul și dedicat discuțiilor de orice fel.

Mențiunea specială se acordă rapiței! nu cumva să treacă sezonul și să o sar din schemă. E un MUST(*) pentru orice fotograf de natură care (CREDE CĂ) știe el mai bine ce și cum cu ale naturii!!! decât natura însăși…

Pentru mine deplasarea a fost satisfacție la maximum și sper că a fost la fel și pentru companionul meu de călătorie pe tărâmul basmului botanic. Până la urmă și stop joc în ale capturilor are sensul său. Dar din cele obținute să nu fiu hain ci generos cu cei ce se căznesc a urmări divagațiile mele, fie ele text sau imagistică.

MUST(*) = nu sucul acela magic al strugurilor în drumul acelora spre licorile bachice CI doar banalul TREBUIE/este la modă…

Un gând despre “A treia scrisoare

  1. mihaicantea

    Fabulos și textul și fabuloase și imaginile. Mulțumesc pentru invitație și pentru divina reîntîlnire cu papuceii. În zona mea de baștină, după recoltarea falnicilor stejari de pe unde își avea, pentru că au secat, izvorul pîrîul Nicolina, deci din cauza acestei recoltări au dispărut și papuceii. Și nici acum după aproape 40 de ani frumoșii papucei nu au mai revenit.

    Și iată că am primit acum o nesperată reîntîlnire. Mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu