Externalizare

Lumea asta în care am ajuns să (supra)viețuim este o ciudățenie prin ea însăși. Și din multele ciudățenii care compun marea, întreaga ciudățenie lumească, externalizarea este epitomul momentului.

Vizita făcută acasă nu are a face nimic cu externalizarea. Nimic. Ba chiar a fost un fel de internalizare a unor aspecte care altfel, în condițiile date, ar fi fost necesar să fie externalizate. A fost antrenant cât putea fi și satisfăcător întru totul.

Dar externalizarea a apărut pe tapet când unul dintre cucii zburători prin cel areal al Tudorei a decis să-și cânte externalizarea serviciilor de clocit atât de insistent și de acompaniat de alte zburătoare aidoma lui sau serios diferite încât a reușit să devină agasant pentru căutătorii de roz-liliachiu de crin al pădurii.

Cum crinii sunt mai sfioși decât ne-am imaginat noi uite că am renunțat la a mai căuta altele și ne-am dedat la a ne bucura de ceva valuri albe pe dealuri domoale: margaretele. Puzderie de margarete în ciuda secetei ce-și arată tot mai evident colții de pământ betonificat. Măcar să moară în glorie toate acele margarete! Și ce glorie vizuală. Totală!

Și ne-am externalizat și în zbor spre a gusta ulterior din magia mareei albe. Sublim și externalizat aerian precum era și din mijlocul valurilor albe.

Chiar c-a fost un imbold serios pentru mai mult, mai alergător și, dovedit, complet! Dar asta e altă poveste și până la aceea asta e miezul momentului. Externalizarea unor capturi de timp minunat!