Visul aripilor de fluture

La scara global-universală omul este asemeni unui fluture efemerid și, probabil, planeta contorizează „zilele” până când, cu tratament sau fără, va scăpa de „plaga” numită umanitate. Cam tot așa cum numără oamenii orele/zilele/lunile(/anii) până când (și dacă!) se vor vedea scăpați de valul de restricții de tot soiul.

Însă comparația fluture – om și comparația scalelor de măsură poate continua. Chiar dacă cu durata unei scântei, o viață de om adună în ea tot ceea ce a însemnat și înseamnă acel om pentru sine și pentru semenii săi, apropiați, indiferenți sau adversari.

Și, viața aceea de om, este tot ceea ce au pus ca speranță părinții, învățătorii și (mult mai apoi) sinele și dorința fiecăruia de a urca… până la soare. Doar că acest urcat până la soare este și cel care te va usca, consuma și, finalmente, arde spre a te transforma aidoma scânteii într-o dâră ce se va șterge – pentru cei mai mulți neobservată, pentru unii indiferentă și (doar) pentru câțiva lăsând urme durabile cât propria lor viață-scânteie.

Și – numai și pentru asta – pentru a păstra acea scânteie mai departe, strălucitoare, suntem datori precum fluturii cei efemeri să ne bucurăm de orice fragment al timpului-spațiu dat a-l avea prin bătătura numită Pământ.

 

În memoria Domnului Profesor Vlad ARTENIE, creator de școală, dascăl dedicat și OM.

Dumnezeu să vă odihnească în pace și lumină!

 

Mulțumesc! pentru tot