Semne timide, dar bune!

Tot anul îl așteptăm și suntem și cuminți pentru asta. De fapt așteptăm și ne dorim să mai fie încă un an, și încă unul… și tot așa, până se termină de derulat un ghem, fie el și concretizat (spun unii cu mai multe pISI!) în ceva zone terminal-cromozomiale numite telomere.

Îl așteptăm pe Moșu… acela frumos ambalat în roșu și alb (altfel nici nu l-aș accepta! și sigur nu-i autentic dacă are albastru) așa cum l-au conceput cei de la … Coca-Cola! (și nu, nu iau bani pentru reclama asta!) Că unii îl visează să fie până în 35 de anișori, tot numai pătrățele și fibră, e altă poveste, cu iz studențesc. Musai călare pe ceva X, Q, XC dar cu foarte mulți reni sub pedală! mai nou și electrizant spre a gretasalva planeta curățabilă de păduri dar înverzită, măcar de amor(ul artei) eco-gree(D)n-sustenabil (Ha Ha! HA!)

Uităm că Moșu poate veni chiar cu ceva nuia, fie și în forma tardivă (deh, ajutorul local al Moșului aka Poșta Română se mișcă greoi și livrează cele cerute taman în s(TR)esiune) a picajului !!! nu renunțați: există repetare! poate chiar târziu în noapte! sau doar simultan la n-șpe discipline prin cele medii virtuale. Nu uitați că prezentarea la apel este fundamentală! fără ea sigur nu se promovează! Nu uitați nici că excesul poate provoca dependență și știm cu toții că dependențele nu fac bine fiziologic!!!!

Uităm că Moșu poate fi și coșmarul lockdownurilor și al restricțiilor mult prea ușor acceptate și chiar propăvăduite (mai cu seamă de către cei ce se simt trași pe sfoara cobailor pharma – pentru cobai chiar sunt legi care să-i protejeze!) ceea ce-i cumva de mirare în bătătura unora trăitori de regimuri crunt diktatoriale.

Totuși continuăm un an întreg să îl așteptăm pe Moșu și, pentru cei cu adevărat perseverenți, Moș Gerilă este ceea ce primim, mai nou, de la mama (ȘI tata)….. nu-i corect! nou-normalul-leftist impune și un vocabular așa că rescriu: de la părinte 1 + părinte 2 + ….. + părinte n+n = iEUroPA !

Totuși, pentru că unii dintre noi am trăit și ani de dezgheț și chiar libertate, pe care în nimicnicia noastră nu am știut a le aprecia și cultiva / conserva cum se cuvine, știm (cu toții!!) ce așteptăm: sărbătoarea Nașterii Domnului, obicei al înnoirii, al speranței de mai bine, frumos grefat de credința creștină pe credințele premergătoare și acelea pe succesiunea rotațiilor spațiale ale planetei în jurul Soarelui.

Așadar, în prag de Crăciun, chiar și noi (cei care știm că Moșu suntem chiar fiecare din noi – la propriu și la figurat) ne dorim câte o surpriză PLĂCUTĂ! și forma ei, aici în lumea noastră academică, nu este alta decât un concert în toată regula care să ne adune în Amfiteatru, ca odinioară. Îmi asum că am călcat pe becul sensibilităților nou-normal-leftiste pronunțând și creștin, și Crăciun dar mă gândesc (deja retrospectiv față de seara trecută) că cei vechi, bine cunoscători ai rigorilor extrem-leftiste, au pronunțat răspicat Crăciun. Îmi asum și deranjarea acelorași sensibilități când apreciez toate eforturile celor care și-au asumat să se adune spre a pune la punct un program de colinde, mai vechi sau ultra-la-modă, și când apreciez și eforturile gazdelor de a trece peste vremelnicele reguli și a permite și încuraja ca tot acest moment să fie cât mai CLASIC-NORMAL! Până la urmă, dacă tot discutăm despre a nu deranja pe DOAR pe unii, să nu uităm că putem deranja și pe alții care sunt (încă) majoritari și care se pot sătura de întors, creștinește, mereu celălalt obraz – din cei doi existenți anatomic.

Cum a fost? ca în povești! și pentru că poveștile devin legende doar dacă sunt consemnate și împrăștiate, este momentul pentru câteva consemnări digital-virtuale, asta și pentru că unele aspecte ale societății informaționale sunt remarcabil-bune.

Notiță: să ne înțelegem cu toții că opiniile exprimate îmi aparțin 101% și că inclusiv punctul de vedere exprimat de film îmi aparține ȘI că acestea pot să nu coincidă cu opinia oficială a instituției ! este și motivul pentru care ele sunt expuse pe blogul personal.