Mereu pofta vine mâncând! Chiar dacă ai interdicții tocmai pentru asta sau poate exact pentru că ai interdicții!
Așa și cu foamea de culori puse la dispoziție din belșug de o toamnă fantastică la generozitatea dovedită până acum. Ar fi bună o aceeași generozitate și pe partea de ploaie, cu atât mai mult cu cât generozitatea coloristică este condiționată de apă. Viața însăși este parte a acestui joc al apei.
Și experiența aduce cu sine trăirea cât mai complexă a experiențelor coloristice ale sezoanelor, acum cel autumnal. Experiențele zilei de ieri au completat experiența și au confirmat că repetiția este cu adevărat mama învățăturii! Așa că nu m-am putut abține și am mai sacrificat o bună bucată de zi pentru a gusta mai pe îndelete și mai amplu muntele de muncă pus la baza perlei reprezentată de expoziția deschisă în Grădina Botanică.
Cele două experiențe (ieri și astăzi – pentru care voi trage tare în recompensă mâine, poimâine și cam tot timpul) au fost și ușor atipice pentru că am lăsat deoparte autoturismul pentru experiențele transportului public în comun… pe Copou! și abia aceasta a fost aventura totală și mă gândesc cu groază la cei mai puțin abili în a utiliza modalități noi și oricum puse criptic în operă întru procurarea titlurilor de călătorie (să se abțină cei care recomandă telefonul mobil pentru asta! EU nu mă explic decât forțat DAR nu încredințez telefonului date de cont bancar, gol să fie!). Interesant și șocant să pui tramvaie noi pe linii mai ondulate decât valurile mării la ceas de zi, să spunem, calmă.
Am supraviețuit experienței transportului public, cu sechele, dar am supraviețuit. Voi mai încerca pentru că biletele achiziționate trebuie consumate. Bună și limitarea la 120 de minute că așa am reușit și eu a ține sub control timpul alocat vizitei pentru aprofundarea experienței cultural-vizuale oferită de Grădină.
De astă dată mai aplecat și mai potolit și asta pentru că momentul a fost mai bine ales iar soarele mai serios în a se arăta la zenit să poată oferi senzorilor destul cât să îi impresioneze și pe manevrant așijderea iar peste toate acestea naturale și momentul mi-a permis a scăpa loturilor de lăcuste greu controlabile dată fiind vârsta lor. Din mers i-am salutat (am răspuns salutului lor!).
Am punctat astăzi (marți) și partea care s-ar fi cerut încercată gustativ, mai cu seamă de către iubitorii gustului iute deși m-ar mira tare să aud pe cineva dornic să se ia la trântă cu vârful suprem al iuțelii. Mai bine PAS. Pentru mine oricum e de pas gustativ nu și vizual pentru că roșul este nu atractiv, este dătător de dependență fotografică (poate și pentru pretențiozitatea lui la focus automat).
Setul acesta de momente smulse trecerii neiertătoare a timpului va întregi experiența vizuală sper în iarna cea dorită a fi plină de zăpezi ca odinioară. REPET: cine poate să vadă singur experiența coloristică și de forme constituită în Expoziția din Grădină să nu ezite în a face asta! O nouă porție de deschis apetitul sau doar de potolit dorința de a fi la Iași la acest regal.
EuGeniuZ's Blog 