Mi-am făcut cadou o porție de iarnă autentică deși localizarea ei devine tot mai restrânsă și cantitativ tot mai săracă, an după an. A fost așa, un fel de cadou post-s(TR)esiune… CE? Eu nu merit? Problema este că după s(TR)esiunea regulată vin REstanțele cele la fel de regulate. Și am avut destui astăzi… nu chiar recolta ce o aștept la parțialul ce va să fie… (pariuri… laude…ambiții…)
Dacă i-am văzut săltați până la reglementarul și izbăvitorul PINCI? Să mărturisească ei!
EU zic c-a fost bine să nu fie rău (LMA Gică Hagi!) și că am acceptat să iau gol să nu fie plasa (sacoșa) goală pentru viitorime. Apoi se știe că până și VAR-ul are limitele sale. Fie Primit!
Dar ca să limitezi stricăciunile asupra propriului EU e necesar să aerisești bine de tot mentalul (bine.. la propriu chiar celulele ce-l definesc). Și cum sâmbătă, la ceas de iarnă admirabilă eram departe de evenimentele calde ale unei ierni complet ursuze și puțin dornice să ne dăruiască apă cerească am luat astăzi, post-(P)restanță, Dealul Copoului la roată să văd ce inovații au mai pus în operă colegii truditori în Grădina Botanică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pentru că până la a parcurge distanțe apreciabile după minuni naturale, tot mai aproape-i Grădina și minunile sale natural-conduse de artizanii de acolo.
Și asta ajută scopurilor deja prozaic precizate. Ajutorul pentru mine și mentalul meu a fost chiar total și surprizele s-au ținut lanț în ciuda acelorași venerabile (deja) exemplare de azalee și camelii în jurul cărora se străduiesc și celelalte grații vegetale să se facă remarcate. Dibăcia artizanilor face ca tot ceea ce vezi să fie bine-cunoscut și totuși inedit spre a induce curiozitatea descoperirii de după fiecare frunză a câte unei noutăți care să te incite să continui până treci din sală în sală și realizezi că timpul alocat a expirat și că celelalte treburi ale cotidianului te presează să fugi și să îți spui în fugă… mă voi întoarce!
Este clar că dorința asta a revenirii periodice este acolo și că se manifestă de mai bine de 30 de anișori și că… aș vrea ca toți iubitorii de frumos natural să aibă oportunitatea să vadă ce iese la rampă din strădania artizanilor pe care nu-i vezi pentru că ei… ei trag tare să pună în operă alte minuni care să ne bucure după cum este scris în ceasul biologic, al nostru și al vegetalelor ce ne susțin! Și că aș vrea ca eu, însumi, să pot să văd cât mai multe astfel de puneri în operă spre a desluși ceva inclusiv din algoritmul ce le materializează. Și spre a captura acea fragilitate a grației care are fiecare secundă bine drămuită pentru că în lumea vie nimic nu e la fel oricât ar părea de static(ă).
Pentru toți cei care își doresc dar nu pot, dar și pentru cei care își doresc și pot, setul de capturi de mai jos este un imbold spre a încerca să se bucure sau să ajungă în Dealul Copoului la regalul grației cu fragilitate, așa cum e lumea vie.
EuGeniuZ's Blog 
…răsfăț!
ApreciazăApreciază