Se făcea acum mai vreo săptămână în urmă că cerurile se deschiseră și din ele a curs ca-n poveștile bunicilor. Acele povești despre iernile de odinioară. Ideea este că de umblat am umblat și că de primit răsplată am primit. Dar așa cum am spus (căutarea continuă) mai umblu, atât cât pot. Și să fiu mulțumit și doar de atât pentru că nu demult, sigur nu în timpurile acelor povești ale bunicilor, era interzis să umbli dacă nu aveai pașaport de tip progresist, în fapt o găselniță a unor extremiști bine camuflați și capabili să înșele pe toată lumea.
Sunt ferm convins că nu vor renunța și că suficient de repede vom primi un jug pe care generația mea nu îl mai poate spera înlăturat.
Revenind la umblătură chiar mi-am dorit să văd dacă zăpada aceea fabuloasă a pus la pământ totul sau au reușit să mai rămână vestigii vegetale care să permită să țăcăne 8 uratorul din plin. Unde poți să mergi? Se înțelege că într-un loc pe care l-ai călcat de curând și unde măcar știai că existau cele căutate. Zis și făcut! Pus ghetele în picioare pus mașina pe asfalt și parcurs în pas alergător distanța. Acolo n-am făcut altceva decât să îmi iau echipamentele și să fac pașii necesari ce despart asfaltul cel iute de tărâmul de basm al pădurii. Așa cum am bănuit pădurea nu a suferit în aceeași măsură în care a fost suferință vegetală prin urbe. Nici stratul verde, călcat și călcabil, nu a suferit fantastic însă e evidentă bucuria adusă de apă.
Rezistente s-au dovedit cele galbene!
Și încă nehotărâte în a se desface cu totul. Or fi știind ele ceva pentru zilele de sărbătoare a Învierii? Cine mai știe?!
Dar dacă pe acestea le-am bănuit, le-am sperat și în cele din urmă le-am prins în ceea ce privește tablele de șah zugrăvite pe petale lucrurile au stat altfel. Greu le-am regăsit și tributul lor a fost serios. Doar câteva flori mi-au mai fost mie date. Restul? Dac-om fi sănătoși cu toții vom mai prinde la anul și mai încolo.
Dar căutarea aceea a dat roade, neașteptate, acum. Pentru că am găsit pe cele galbene acolo unde mi s-a spus din prima. Ba, cea mai tare a fost aceea aproape în mijlocul drumului.
Cum soarele s-a ascuns după un nor am luat-o și eu la pas către zgomotul nesfârșit al asfaltului. Atâta zgomot încât e asurzitor pentru jocul de șah al naturii. De astă dată sorții au decis că învingător la puncte este galbenul. Tabla de șah s-a ascuns pentru la anul.
Dar eu am fost la vânătoare și din trofeele capturate unele sunt puse aici de mostre:
EuGeniuZ's Blog 