An-O(hhh!)-Timp

S-a ajuns la final. Final de an. Chiar de al 2023-lea!!! Acestea pentru că dacă judecăm conform cu ceea ce considerăm că știm sau că măcar ar putea exista și anume: extratereștrii și modul lor de a privi superior spre noi, atunci avem de a face cu nimic altceva decât cu aceea că am reușit să fim încă pe aici și încă în ordine moleculară de funcționare, dar mai cu seamă spiritual, pentru încă o rotație a acestei bucăți de materiale agregate drept geoid/elipsoid de rotație în jurul dirijorului local numindu-l aici pe Soare. Și nici măcar nu suntem în exact același punct al spațiului pe unde hălăduiam acum un an ci raportat la galaxie și aceasta raportată la univers suntem în cu totul alt loc. Dar să lăsăm filozofiile spațiale pentru alte tipuri de ciorbe și să ne uităm cât mai strict doar în bătătura locală.

Aici, în spațiul de acasă, în Tudora Botoșanilor rotația aceasta în jurul Soarelui este marcată precum mai peste tot în spațiul nord moldovean prin manifestări despre care cei cu mai multă cercetare a fenomenului spun că ar veni cam de când există omul ca om. Poate fi și acesta un motiv pentru care chiar aceste manifestări evoluează, însă evoluția aceasta a reușit să păstreze central calul și doar asociat acestuia toate celelalte manifestări. Și dacă evoluția (aceasta!) este mult prea puțin pe placul cercetătorilor cu aplecare asupra fenomenului numit folclor, probabil același sentiment nutrind-ul și cei trecuți de o anumită vârstă și care în mod automat sunt considerați deja conservatori, asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bucurăm la modul cel mai popular cu putință de faptul cam prins această rotație și de faptul că tinerii încă arată aplecare și dedicare în a perpetua ceea ce se numește din exterior: obiceiurile de iarnă.

Pe toloacă lume multă, bucuria revederii cu oameni pe care nu i-am văzut de poate prea mulți ani și peste toate bucuria de a fi împreună cu cei care sunt tudoreni sau doar simt precum tudorenii și au venit și ei să vadă pe viu vestitele noastre obiceiuri de iarnă. Accentuez acest al nostru și pentru faptul că deși prezente în multe puncte ale județului Botoșani, obiceiurile acestea diferă fie și doar puțin de la comunitate la comunitate.

Că ele se cheamă obiceiuri de iarnă începe să pară ceva anacronic și de aici și titlul acestui text pentru că în timpuri de schimbări majore nici măcar anotimpurile nu au rămas neatinse. Iar evoluția ca peste tot înseamnă schimbare și schimbarea va fi validată în timp ca bună sau invalidată dovedindu-se a fi rea sau mai corect spus nepotrivită. Dacă despre obiceiuri ne putem pronunța (specialiști sau nu) atunci despre an-o..hhhh-timpuri chiar dacă ne pronunțăm tot nu rezolvăm nimic. Iar iarna devine din ce în ce mai mult un fel de miraj al deșertului și cuvântul deșert nu este întâmplător plasat aici. Dacă frigul, cel care te-ar fi făcut să dansezi împreună cu caii, poate până la un punct să lipsească, nu mai putem spune la fel despre apă. Lipsa ei deșert ne va face.

Cu toate acestea să nu disperăm că dacă n-am avut iarnă la sărbătorile de iarnă putem primi o porție serioasă de iarnă la sărbătorile pascale, anul ce ne părăsește fiind un elocvent exemplu. Din perspectivă pluviometrică bun și așa!

Spectacolul a fost total și pentru că mi-am dorit asta (ar fi fost culmea să nu o fac!) unele secvențe capătă nemurirea digitală – câtă va fi fiind și asta – și ele sunt date spre delectare, acum sau cândva, tuturor celor ce vor avea curiozitatea de a deschide filele jurnalului meu digital.

Nu doar pentru că e ceas festiv (acel festivism greu de digerat de către eventualii extratereștri) urez tuturor sănătate și să ne fie 2024 acel an bun pe care îl tot visăm!

La mulți ani!