Îmbietor

precum pentru o partidă de pescuit pentru cei pasionați de acest sport al răbdării și poveștilor cu final interesant. Sau așa s-a arătat, la momentul miezului zilei, timpul … pentru că despre timpuri nu pot spune că-s cumva îmbietoare, DELOC! nici cele fortuit pLandemice dar nici cele academice nu mai sunt (cum ar fi fost normal să fie).

Pentru că pauza zilnică e (ÎNCĂ!) îmbietoare am scos parte din arsenalul fotografic și am ieșit din vizuina biroului spre cele înverzite sau măcar vesel înflorite. Că deja semnele primăverii sunt aici, spre a deveni vară pe nesimțite.

Și cum un pas încolo și un cadru de dincolo duc la un alt pas încolo și alt cadru frumos mai de dincolo, te trezești că ești la volan și urci dealul Copoului spre Grădina Botanică. Și acolo sigur vei găsi la vremea asta multe de văzut și mai multe de capturat, fie și pentru că, ultima dată, o astfel de ocazie era cu doi anișori în urmă!

Așadar intri și începi a trage la cadre și nici nu realizezi că îngheață degetele pe declanșator și se strânge metalul pe metal la inele și alte adaptoare. Picăturile răzlețe nu fac decât să completeze farmecul primăverii și să-mi amintească mie că sunt fan al zăpezilor (de iarnă dar și de vară – accesibilă odinioară!).

Mai doare un genunchi și te gândești la CNP și tot așa, din pas în pas realizezi că timpul pauzei e aproape expirat apoi faci turul de forță spre birou. Iar de acolo la calcule, explicații și orele care să completeze (fericit totuși!) o altă zi. Măcar una scoasă din rutina și cenușiul zilnic al lui Arată! (kâ(-)ți pasă?… asta chiar nu contează)

Mâine? de la capăt că altfel nu-i chip!

Lipsește ceva? dovezile unei zile altfel vin și ele:

4 gânduri despre “Îmbietor

Comentariile sunt închise.