Carduri

Trăim vremuri interesante caracterizate între altele de prezența cardurilor. Să nu uităm că noțiunea de cartelă devenită în timp card e bine înrădăcinată în mentalul colectiv al celor care încă mai țin minte cine a fost Gina Patrichi. Ba noțiunea asta s-a extins și în ceea ce privește badge-ul pentru acces sau simbolul corporatismului suprem. Dar dintre toate cred că cele relevante pentru seara trecută rămân cardurile de memorie și, durerea fiecăruia, cardurile bancare.

Așadar seara trecută s-a lăsat cu o nouă încarnare a caravanei reprezentată de CanonRoadShow care a devenit un eveniment așteptat în comunitatea celor care împărtășesc dorința de a captura fragmente de timp: fie acestea de la fracțiuni de secundă până la ore întregi. Și așteptarea a fost răsplătită cu multă grijă și cu multe surprize plăcute de către producător, Canon, prin reprezentanții săi care la rândul lor au apelat la oameni experimentați, fie ei reprezentanți ai segmentului de vânzare sau reprezentanți cu experiență în mânuirea aparaturii. Până la contactul cu echipamentele și cu contextul propus de organizator s-a purtat un pic (chiar pahar!) de discuție uneori chiar mai intensă și cu derivații surprinzătoare.

Și s-au pus întrebări… la unele răspunzând chiar eu și încă precum la acele lecții minuțios regizate și repetate până la obsesiv cu mult timp înainte de a fi inspectate!!!! De aici și dorința (îndreptățită!) a unora de a le spune și ce numere vor fi ieșind la LoTTo!!!! Era de discutat dar timpul este mereu un inamic. Și timpul s-a transformat din „nu cred că voi testa ceva că nu sunt în chef, mă mulțumesc doar cu ceva privit” în „când s-au scurs două ore?” asta în condițiile în care tipărirea unei fotografii pe un A4 și fără margini a durat doar două minute și un pic.

Am preluat un R7 să îmi amintesc cum e cu factor de magnificare dat de senzorul de tip „mic” numind aici un APS-C. Și un prim obiectiv domestic, asta în echivalențe Canon însemnând până în 800 iepuroi.

O combinație chiar faină (inclusiv la preț) mai cu seamă în plin blegfraierday (denumirea mea, proprietară, pentru BF) plus codul de reducere aferent CanonRoadShow! Am zăbovit și asupra atmosferei creative stimulată de tentativele de portretistică cu model și înghesuială de tip „vizita politicianului X” dar testul suprem a fost afară, la lumină îndoielnică.

M-am mutat apoi, dacă tot era acolo, stingher și mare, la un obiectiv mai scump decât o mașină nouă: RF400 F2.8. Scurt: impresionant! Chiar cineva sugera că aș putea face chiar o nuntă cu el… dacă vrei să vezi mireasa și pe interior!!!! E fezabil. Sau dacă dă mirele bani buni să păzești mireasa cu el, cu 400 mm de focală complet deschisă. Sau invers că domnișoarele de onoare…. de onoare sunt! Am trecut la mai mulți milimetri, variabil, dar mult mai întunecat. Unul dintre obiectivele la care chiar visam cândva dar … mai bine acel domestic de start. Așa că între 100 și 500 mm aleg al meu EF 70-300 tot alb.

Aventura a mers mai departe cu obiectivul descris de mai toți ca fiind obiectivul suprem al ecosistemului RF, acel zoom măreț oprit la F2. Grozavă lucrătură și impresionante rezultate.

Am închis cu calul de bătaie, adus în versiunea-i disponibilă la dimensiuni civilizate pentru 70-200 2.8 dar, pare-se, nu satisfăcător tocmai din aceste motive de umblă vorbele că i s-ar pregăti un frățior care să fie erect mereu și doar convins cu mâna! Fain și acesta.

Dacă s-ar și deschide montura spre terți, măcar cât a fost EF(-S) bine-ar fi pentru că body-urile a ajuns aproape de perfecțiune. Data viitoare promit să mă bat să simt un R3 și ce ar putea acela.

Dacă în condițiile iluminării disponibile au mers pozNele așa … atunci la lumina zilei (eventual din aceea perfectă) vor ieși… mai bune decât realitatea. Oricum capturile-s mai bune mai mereu comparativ cu realitatea.

De aceea las aici o selecție din cele peste 700 de cadre puse pe cardul cadou (răspunsul dat înainte de finalizarea enunțului-întrebare asta a adus!) așa cum le-a scos camera combinată cu varietatea de sticle utilizate. Doritorii să se străduiască să depisteze ei care obiectiv și care pozNă!

Îmi mai doresc astfel de evenimente care să scoată lucrurile din ternul vieții de zi cu zi (mai cu seamă într-o zi blocantă a unui întreg oraș încă nebăgat în cuștile celor 15 minute așa cum tot visează ba un politician visându-se dictator, ba un biciclist ocupant și de loc de parcare etc.).

Până la alte ordine: mulțumiri celor care au muncit la organizare și sănătate + bucurii tuturor!

PS: în realizarea acestui material nici un card nu a fost rănit! (mai cu seamă acela bancar a fost cruțat deși tentația unui R6 a fost copleșitoare)