a timpului, acea noțiune umană ce ne aleargă din ce în ce mai repede până ne aruncă afară din această minunată lume.
Deja un an de nebunie isterico-pLandemică și nici măcar vreun semn că s-ar putea măcar în vis să se termine. Ba! pare lumea a fi devenit blazată și resemnată cu ciozvârtele aruncate, în scârbă, de niște neica nimeni butonatori întru interesele altora.
Cât se mai poate și cum se mai poate ajunge la ea, se dovedește din plin că natura este singurul nostru refugiu sigur. Chiar dacă și pe acesta îl distrugem, sistematic, de tot!
Așa că am luat iarăși drumul coordonatelor donate cu multă generozitate de prieteni întru umblat hai-hui! Drumul a fost simplu și ușor, inclusiv pe partea sa neasfaltată. Povestea descoperirii este scurtă și fericită. De ochit delicatețea Fritillariilor nu a fost greu pentru că deja experiența și-a spus cuvântul, plus indicațiile au fost demențial de bune. Cred că va mai fi de mers. Dacă vremea va fi fiind bună! Că flori vor mai ajunge la maturitatea frumuseții supreme.
Pentru a completa fericit ziua, o scurtă mergere spre Prutul molcom a facilitat marea întâlnire cu crângul minunat, la margine de drum național, unde dacă trilurile păsărilor n-ar fi fost ucise de zgomotul ghiulelelor auto, toate ar fi fost perfecte – mai cu seamă parfumul total al rozaceelor spumă, perfect înflorite!
Și, totuși, tristețea trecerii inexorabile a timpului prin și peste noi e manifestă peste tot, la vreme de curățenie primăvăratică pentru întâmpinarea cum se cuvine a sărbătorilor pascale. Vă las dumneavoastră, cititorii mei, să descoperiți unde se vede, în cadrele surprinse de mine, această inexorabilitate a scurgerii timpului:
EuGeniuZ's Blog 
Explozia naturii primăvara este superbă. Va admir că știți să vă bucurați de aceasta perioadă. Frumoase fotografii. O adevărată bucurie….
ApreciazăApreciază