Cu pași mari, în grabă, sau cu ei reduși, sâcâitori, pLandemicii calcă peste toate regulile până mai ieri litere din legi și Constituții (ale altora dar, mai cu seamă și ale noastre, fie și împrumutate „mot à mot” de la cei „mai deștepti?” și „experți în libertăți și drepturi?”). Demiși democratic, parlamentar adică, împopoțonații cu titluri ministeriale mai aveau voie doar să administreze, fără drepturi de noi decizii restrictive, însă pe modele consacrate prin, probabil, cea Americă (de Sud ca loc de experiment real) au mers înainte (înainte fiind de fapt modelul ce ne așteaptă, roș fin!). Și uite-așa, fără/de/lege, au decis unii creați spre a fi mai presus de lege și control că (blue+yellow)/(green)=(nazi)PASS va fi noul document identitar care-ți mai permite acces pe undeva. Probabil că putem arunca_cărțile de identitate, cu atât mai mult cele viitoare, non-naționale. Lacheii gudurători, tipic balcanici, au extins cu sine-putere asta mai departe. Cașchetarii așișderea că deh, umilințele amenzilor anulate sunt greu digerabile.
Preambulul fiind gata să mă mut la concretul zilelor foste senine, spre disperarea fie și doar a agricultorilor, dar devenite complet cenușii, spre aceeași disperare, tot lipsite de apa căzătoare din ceruri – se arată din ce în ce mai rezistenți norii aceștia și par a fi posesori de vezică generoasă.
Existența (mai cu seamă cea tip demonstrativ! – fără a implica proceduri impuse care implică însă propriul corp) naziPass-ului nu m-a transformat în supraOM cum lipsa lui nu mă va face subOM întrucât pot fi doar om. Dar nevoile te pot transforma, om fiind, în utilizator al acestui nou accesoriu al democrațiilor jinduitoare la draconismul comunismului-de-piață-chinez. Și dacă peste nevoia de materiale IT se poate trece (mai cu seamă de vine Marea Pană de Curent mult înainte anunțată de la curtea imperială către toți închinătorii ei), cel puțin deocamdată, cel puțin pentru generațiile de-o seamă cu a mea (+ușor mai tinere)+cele mai în vârstă este greu să elimini necesitatea ieșirii la aer, la ceva frumos ochilor, la ceva pentru care s-a muncit pe brânci un an întreg: Ediția a 45-a a Festivalului Culorilor Toamnei din Grădina Botanică a Iașului. Doar că, probabil parte a planului restricționar, numai un naziPass îți mai permite acces în instituție (întrebarea care vine este dacă se aplică și angajaților instituției, adică tocmai Uni). Peste scandalul ce a însoțit prima zi putem trece, a fost urât din toate punctele de vedere și pentru toate părțile implicate.
Tentația observațiilor mai de detaliu și tentația coloristică m-au făcut IPOCRIT pentru că m-am folosit de naziPass în mod neforțat spre a avea acces în acest univers al plantelor până mai ieri Universal accesibil și fără discriminări. Că observația verificărilor făcute balcanic este validă deja nu mai are nici o valoare. Mâine ni se va cere naziPass și pentru a avea acces la o gură de aer și una de apă – la mâncare se cere deja (cine nu crede să încerce a ajunge în orice magazin STRICT alimentar din orice centru comercial).
Atât de multă umbră ce aduce acest aspect al discriminărilor încât se termină hârtia digitală a blogului și cerneala ei electronică și nu mai rămâne spațiu pentru frumusețile naturii cu grijă ocrotite de oamenii nebăgați în seamă care trudesc non-stop în Grădina Botanică.
Poate, aproape sigur!, de aceea această postare PLINĂ de MULTE cadre, ce imortalizează și pentru cei care nu pot sau nu vor să ajungă la momentul verificării de naziPass, toate acestea ilustrând din multe unghiuri și perspective acele frumuseți ce le aștepta/ăm și care au ajuns să ne bucure tocmai prin munca OAMENILOR, văzuți sau nebăgați în seamă.
Până la noi ordine, să vină coloratele:
Dacă despre Tisă pot spune că-i din Rezervația Tudorei (dar nu este, fiind tot din Grădina Botanică), pozele de final sunt, paradoxal dar nu de mirare, din colecția îngrijită cu infinită grijă de către PĂRINȚI, ACASĂ! și pentru aceste mici suprize colorate, le sunt recunoscător și le multumesc! Sărut Mâna!
EuGeniuZ's Blog 