A doua este

cu noroc , se spune. Probabil că este așa pentru ultraperseverenți și nu neapărat pentru profitorii care urcă cu mașina în speranța unor capturi ușoare, daca se poate, de la bordul mașinii.

Norocul este, până la urmă, că s-a putut ajunge (din nou!) în etajul alpin pe un drum făcut din necesitate și din nebunie.

Glorie eternă tuturor celor care au contribuit la realizarea sa!

Așa că noi, de astă data amândoi, am venit și am încercat muntele ȘI cu picioarele. Greu, greu de tot după atâta osteneală pur intelectuală. Dar muntele a fost darnic și vigilent și ne-a oferit din frumusețile sale trăgându-ne de urechi exact cât e necesar.

După acest preview… vedem ce ne aduce următoarea încercare:

3 gânduri despre “A doua este

Comentariile sunt închise.