Cât timp nu uităm că nu ne-am născut învățați și că mereu avem câte ceva de învățat lucrurile sunt ținute într-o normalitate deplin acceptată și de dorit. Chiar și noaptea a fost lăsată să se lungească pentru că o dilemă aveam (și s-a dovedit că nu doar eu, ci mulți turiști ajunși în platoul Padișului!). Dilema mea spunea/întreba: cum va fi fiind traseul drumului (cum altfel!) județean 763 către alt județean, 109 din platoul Padiș spre Răchițele(le unității de măsură din pedeleee, aka bokul!).
Dar întâi am plecat spre platoul Padiș și am apreciat fiecare serpentină și fiecare colțișor cu apă curgătoare. De fapt micul dejun a fost așa… WILD la mal de apă curgătoare. (*sălbatic)
În platoul Padișului am luat drumul spre Cetățile Ponorului fără o documentare prealabilă a ceea ce reprezintă formațiunile reunite generic sub numele acesta, dar acum știm: îl merită din plin! Și dacă drumul a fost exact ceea pentru ce am luat Fiatul… apoi tabăra de corturi de la final de drum permis (mai departe era mai bun dar blocat de bariera silvicului) era … impresionanta cel puțin (prin dimensiuni). De aici am luat-o la pas cu veselie spre … Cetățile Ponorului. Speranța (din căpățâna mea! fără știință pentru partener) era să trecem prin peștera aceea spre a ieși în celălalt capăt și să revenim la mașină văzând și niscaiva balcoane….
Socoteli de acasă (din mașină)…
Realitatea a fost brutală și de unde ne-am speriat de un pic de potecă mai abruptă, apoi cireașa de pe tort a fost bucata de parcurs cu ajutorul lanțurilor fixate temeinic pe peretele de stâncă. Și abisul acela de portal al intrării…. mult peste ceea ce mi-am putut imagina și care este, cum altfel? decât interzis, din motive lesne de înțeles, pentru turiștii ca noi. Nu că nu ar fi existat aventurieri!!!!! Până și vorbele lor au fost relevante. Mai bine să stăm la ale noastre și am făcut cale-ntoarsă spre mașină și lumea modernă.
De aici până la marginea spre Cluj a platoului Padișului am avut asfalt ca-n palmă însă la vale…. a fost proba de rezistență fizico-mecanică a Fiatului Panda 4×4 Climbing și nu mai puțin decât proba de abilități de șofer în condiții dificile (pentru mine). Cu brio rezolvați cei circa 9 – 10 km de … drum lăsat așa din birourile de unde s-a decis modernizarea drumului sau/și de necesitatea de a putea exploata pădurea fără să dai explicații fiecărui foto/video-graf amator.
Apoi Buy Local (TM Adrian Ursu = cumpără local) și așa ne-am făcut cu masa de seară și cea de dimineața ce va să fie și am reușit să dăm și de o cazare (reluctantă) pentru o singură noapte. Necesară și suficientă pentru a ne bucura de odihnă după stresul zilei scurte dar intense.
O notă aparte voi da unei întâlniri la loc de revenit pe asfalt. Biologul din ea (Alice) a zărit fotografic ceva ciuperci deosebite. Am oprit (ca să fiu sigur) pe asfalt, nu chiar lângă ciupercile în cauză!
Cât am mai aruncat o privire la panourile de autoreclamă privitoare la ce drumuri grozave (N-)a construit CeJeul clujean și am făcut o poză faină acelor ciuperci cel puțin interesante… s-a pus problema să avem un specialist micolog care să ne lumineze asupra speciei… era evident că nu e ceva ce vezi zi de zi, nu pentru noi cel puțin. Mirarea maximă a fost apariția în linia puistietății drumului aceluia a unui Duster, dovedit mai colea a poseda numere de Iași, mai mult: cu indicativ cunoscut de zi cu zi din parcarea mereu neîncăpătoare a celui corp B al UAIC. Și cum numărul era … prea familiar am zis sa fac un „Ia-mă nene!” dar mașina era gata oricum de stop.
Am primit de îndată ce s-a oprit mașina pe specialistul micolog dorit (și invocat cu câteva minute înainte) și bucurie a fost de ambele părți. Mai cu seamă că o atare întâlnire era spre imposibil de a fi programată … așadar am văzut pe Tremiscus helvelloides care mai e și parte a listei roșii și nu e chiar la îndemâna oricui să o întâlnească în celule vii asamblate colorat.
Oricând vom fi recunoscători celor care ne-au învățat (poate chiar și fără voia noastră) câte ceva din marea lume a științelor biologice! și a-i reîntâlni, chiar în mijlocul naturii, este un privilegiu pe care-l vom aprecia și vom încerca a-l duce mai departe pentru cei de după noi!
O zi scurtă la volan dar intensă ca experiențe și garnisită (cum altfel?) dichisit cu imortalizări.
EuGeniuZ's Blog 