S-a făcut de (noul) An Școlar așa că pe cele 7+ coline ale Dulcelui Târg s-a dat semnal de alergături pe drumurile ce-s închise pentru muritorii de rând întru slava lichidatorilor de aur verde. Și pentru că se anunță alte și alte schimbări școlărești precum tot sunt de 33 de ani încoace hai să schimb și eu urmărind circul prafului viteză pe cât posibil… complet.
Așadar am luat-o la roată de la Mama și Tata cu intenția clară de a prinde și bucata de încălzire pe care cine vrea se dă de mai mult decât o dată. Asta aduce cu sine mai mult spectacol decât la trecerile unice specifice probelor speciale (chiar! fiecare probă este specială!!!). Pe urmă acestea permit piloților să se „monteze” în atmosfera și ritmul de întrecere.
Văzut deci crema pe săturate în treceri mai mult sau mai puțin spectaculoase. Plăcut și prin urmare revenit la drumul asfaltat prin pădurea suferindă de lipsă de apă. Și dacă suferă ea… este clar că toate vor fi suferinde. De cald și prea puțină apă.
Seară de promenadă pe bulevard la centru spre a se vedea piloții cu publicul pentru care își dau ei talentul și ATP-ul.
M-am bucurat și eu de ciocnirea cu idolul momentului în materie de pilotaj, chiar el, Tempestini. Și mi-am obținut nesperate poze.
Succes și sănătate lui și tuturor competitorilor dar și echipelor din spate și publicului doritor de spectacol pe 1 sau 2 sau 3 și maximum 4 roți.
Apoi liniștea nopții a fost sfetnic bun pentru o zi plină cu treceri fulgerătoare pe interesanta Cioca Boca dar și pe la MădârJack. Câte două sa fie pentru fiecare. Am făcut și eu pocinocul off-road-ului așa, mai spre autentic, pentru micul luptător inimos și … mi-a plăcut.
Spectacol cât cuprinde pentru pasionații de motoare turate, viraje la limită și balet aerian pe … roți zburătoare.
Spectacol și pentru comunitățile mult prea izolate de metropolă. Posibilități de a vedea de la firul ierbii cum un drum proaspăt scos din evul mediu schimbă fața unei comunități din acestea. Posibilitatea de a vedea zone rezidențiale cu prețuri wieneze dar de la care în condiții ideale de trafic faci până-n urbe ore întregi.
O seară de gală pe circuitul urban al pasajului Eminescu, limitat la 30 la oră, și întoarcerile-n loc în girația disponibilă zi de zi dar și într-una insolit amenajată. Spectacolul startului = finalului… numai bun de a fi savurat cu gândul la aglomerația care caracterizează zona în fiece zi și la cam orice oră.
Cred că și schimbările resetului vor fi mai greu implementabile cât timp generațiile ce vin la aceste manifestări văd și simt adrenalina, mirosul de pneuri încinse și aroma carburantului natur și/sau ars la turații indisponibile nouă, muritori de rând.
Pentru a din urmă zi… săritura clasică de Dobrovăț că pe aceea de la Ciurea nu o știu și mi-am lăsat ca punct de căutat și savurat pentru o altă dată. Cu tot cu speranța de a fi acolo.
După o probă în care oboseala și-a spus deja cuvântul și astfel ieșirile în decor, din fericire moderate au apărut, acum sperăm în spectacolul unor viraje strânse în succesiune. Și acelea vor fi fost memorabile pentru primii competitori, cei cărora experiența și materialul de concurs le permit abordări de WRC*(*=WorldRallyCar = Campionatul Mondial al Raliurilor adica acea competiție de top pentru constructori și pentru piloți). Despre restul, vorba fostului campion Vasile Barbu: Murături!
Un raliu fain pentru fanii acestui gen de competiție, gata ei înșiși să alerge după idolii propulsați la viteze amețitoare, fără să țină cont de timp, drumuri și bani, căutând mereu locul cel mai bun spre a trăi intens, maxim, acele câteva clipe cât trec alergătorii cei viteji… cei tari sau murăturile (în) viteză.
Ce rezultă pentru vânătorul de capturi ale timpului? Un munte de cadre luate în rafale și destul material video. Și munca de a alege ce merită a fi vizualizat și peste ceva timp.
Vizionare plăcută!
EuGeniuZ's Blog 