Noțiunea asta de timp este una sâcâitoare și care crește în percepție pe măsură ce se scurge printre degetele vieților noastre, fiecare din ele trăite în vremurile ce ne-au fost date.
Dar tot ea ne permite să ne legăm de speranța unui viitor cât mai generos temporal și cât mai plin de evenimente plăcute prin vremuri din ce în ce mai mâloase. Și cum cu tot mâlul din vremurile traversate, ceva s-a mai relaxat din cele marxist-diktatorial băgate de însăși koana ioropa prin viețile noastre astfel că s-a putut petrece o mult așteptată și dorită întâlnire cu un OM care mi-a marcat semnificativ viața.
Doar că vizitele sunt mereu scurte și vorbele multe iar pentru asta inclusiv motiv de călătorie de inventează. O călătorie relaxa(n)tă fără de cronometru pus pe linia de sosire aflată în cetatea Sighișoarei. Vorbele au curs fain și în compania hâtrului prieten al Omului despre care am făcut vorbire. Fain OM și domnia sa.
O ieșire la ceas de noapte prin cetate pentru că nu mereu există o astfel de oprtunitate și pentru că cețurile transilvane ale dimineții sunt la vremurile de astăzi repede alungate de excesiva și totala putere a Soarelui creator.
Și tot așa, cu o strângere de mână ne-am despărțit spre a ne urma timpurile proprii prin vremurile așternute în față.
DAR
cu speranța de a ne revedea! peste un timp!
Motivul de călătorie fiind pus pe tapet și călătoria începută ea a fost dusă la nivelul următor de intensitate, din păcate topită intensitatea dorită de lacăte, omniprezentele lacăte, precum și de omniprezenții conlocuitori mult prea iscoditori spre a permite o explorare de voie, negrăbită de timp, a unor vestigii din vremuri POATE mai grozave, POATE!
Dar ceva mai apoi toate drumurile au dus spre munte unde aventura este la ea acasă!
Una peste alta,
Mulțumesc Domnule Profesor pentru toate cele!
EuGeniuZ's Blog 