Intens

Sau cele ale urcușului dincolo de ceea ce îi este permis Micului Luptător Albastru. Dar pare-se că a meritat mult mai mult decât am estimat eu inițial.

Pentru că totul a fost intens: programarea nu foarte generos ca timp alocat, execuția începută cu o ieșire complet blocată când e vorba de Iași urmată de greutatea tuturor kilometrilor plini de slave temătoare de femei à la Șoșoacă. Adăugăm și lentoarea arhicunoscută a vizitelor (cele comerciale incluse!) dar și a meselor, chiar cele alese la Meniul Zilei (între noi fie vorba: fabulos!). Mai pe urmă socotești și ștampile (viii se acoperă cu hârtii parafate olograf și dens) și drumul util dar greu de parcurs în forță poate tocmai pentru că e spectaculos în parcursul său ascendent spre acel fost munte, mutat din loc în speranța comorii galbene a sulfului nativ.

Și de aici… intensitatea urcă precum drumul de picior (Zu Fuss!!!!) pe coasta muntelui… vreo 550 metri de ascensiune verticală dar în sub doi kilometri distanță. Ajungerea în șa este o izbăvire cu tot cu vântul tăios și pentru că peisajul trece în fabulos. F A B U L O S!

Cuvinte? inutile pentru că aranjamentele naturii divine sunt imposibil de descris în cuvinte. Gazda a fost și ea atât generoasă total cât și discretă din cale-afară. Regret doar lipsa trepiedului și a fish-eye-ului.

Dar să spunem că e destul. Că a fost destul! Și intens (vizual și uman), precum efortul!